Imaginează-ți o lume fără vicii
În care liberul arbitru nu-și mai găsește rostul
Cu oameni fără imaginație, doar cu ambiții egolatre
Ce fac zgomot pentru a fi băgați în seamă
Sau (își) vând iluzia propriilor destine deja consumate
Tineri înspăimântați de strânsoarea
plictiselii
Fugind fără tăgadă, jucându-și anii la loteria vieții
Vise aruncate, mototolite, ruginite sau prea degrabă îmbătrânite
Bătrâni ce-și caută trecutul în vâltoarea tinereții uitate
La un colț de stradă prăfuită, dulce-amăruie
Cu urme adânci de singuratică trecere de vreme.
Imaginează-ți o lume fără fiorii primului sărut
La marginea a două suflete încleștate de nerăbdarea
Atingerii unui corp străin, vremelnic purtător de nemurire
Întrepătrundere de carne vie,
sălbatică străpungere, încălecare de searbădă veșnicie
Epuizându-se în convulsii de trăire pură,
Sau un germene al unui viciu de (divină) procedură?
Memento mori 