O barcă prinsă-n valuri, departe se pierdea
Valsa în spuma mării, încinsă cu-o nuia
Brăzdând printre talazuri, zvârlite cu prisos
De-un zeu sălbatic, gelos și nemilos
Pe-un bătrân, ce aprig, netrebnic arțăgos,
Se cunoșteau de-o viață de veșnic morocănos,
Eternitate tristă, croită c-un năvod.
Din infinitul zării pictată-n azuriu
Imensitate revărsată într-un târziu
Când timpul zboară pe-un val ștrengar
O-albastră creatură se scaldă în altar,
